VUPLEA ȘI BARZA
A fost odată
ca niciodată, o barză și o vulpe care erau bune prietene.
Într-o zi
vulpea se hotărî să-i joace o farsă prietenei sale. A doua zi o invită pe barză la prânz și îi spuse:
-
Mâine, pregătesc un fel de
mâncare special. Aș dori să iei masa cu mine. Barza acceptă invitația.
A doua zi
barza ajunse la prânz iar vulpea servi o
supă delicioasă într-o farfurie întinsă.
Vulpea își
mâncă prânzul cu ușurință. Dar berzei îi venea tare greu să mănânce și nu putu
decât să-și umezească vârful ciocului său lung. Când termină de mâncat, vulpea
o întrebă pe barză cu un zâmbet batjocoritor:
-
De abia ai mâncat. Nu a fost
bună?
Barza era furioasă pe farsa răutăcioasă
pe care i-o jucase vulpea, așa că spuse:
-
A fost delicioasă. Dar n u
îmi este foame. Hai să luăm mîine o masă delicioasă acasă la mine.
Aș vrea să îți întorc amabilitatea. Vulpea acceptă bucuroasă invitația.
A doua zi
barza pregăti carne de vacă pe care o puse într-un borcan cu gât lung și îngust
la gură.
- Vulpițo, am
gătit mâncarea ta favorită. Poftă bună! Spuse barza.
Cu aceste
cuvinte, barza se așeză la masă, bucurându-se de mâncare.
Borcanul era
prea îngust pentru botul vulpii, așa încât acesta nu putu să mănânce nimic.
Vulpea rămase uitându-se la barză cu ochi flămânzi.
În acea zi
vulpea se întoarse acasă flămândă.
-
N-ar fi trebuit să-i fi jucat
festa aia! Murmură vulpea în sinea ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu